Sunt două săptămâni de când plouă fără încetare.
Aproape zilnic am vorbit la telefon cu bătrâna doamnă Zen.
Mă ruga insistent să trec pe la ea, pentru că vremea urâtă o ține în casă și nu are cu cine să socializeze.
I-am spus să scrie un jurnal în care să își treacă gândurile, sentimentele, stările sufletești, timpul îi va trece mai ușor.
I-am spus că dacă vrea să mă facă să înțeleg ce simte eu am să îi citesc jurnalul.
Ieri bătrâna doamnă Zen m-a sunat la telefon și mi-a spus că în lipsă de ocupație a ieșit în fața casei și vinde limonadă la pahar făcută de ea, deși plouă.
Mi-a mai spus că vrea să își cumpere un bilet de avion, să plece în excursie la Telaviv.
Unul din gândurile mele care mă frământă, este că drumul cu avionul până la Telaviv este periculos pentru vârsta bătrânei doamne Zen.
Cu toate că mereu m-am aflat pe un buget la limită, nu am îndrăznit să îi cer un împrumut bătrânei doamne Zen, care e putred de bogată.
Dar fie vorba între noi, nu are pe nimeni și sper la o moștenire.
În ciuda vremii urâte de afară, voi merge să îi fac o vizită bătrânei doamne Zen.
Primul lucru pe care îl voi face va fi un duș.
Apoi voi acorda un timp scurt mascării tatuajului meu de pe umăr cu cremă și pudră, pentru că bătrânei doamne Zen nu îi place tatuajul meu de pe umăr, ar fi vrut să îl mut într-o altă parte a corpului.
La ora prânzului am ajuns acasă la bătrâna doamnă Zen.
M-a întâmpinat cu entuziasm. Era vopsită blondă, cu părul tăiat într-o coafură paj.
Avea unghii false vopsite roșu, ruj pe buzele siliconate.
Pe măsuța din living erau peste treizeci de cărți de credit și pașaportul bătrânei doamne Zen.
A dispărut din living pentru treizeci de minute.
A revenit în salon cu cizme negre lungi, colanți negri, o fustă de culoarea lemnului de stejar cu o bluză asortată, o vestă scurtă și o șapcă.
Toate erau haine de marcă.
Pentru a fi ok până la capăt, avea un lanț de aur în jurul gâtului și trei inele pe degete cu pietre scumpe.
Sânii ei erau la fel de falși ca și buzele.
Mă uitam la bătrâna doamnă Zen cu uimire și o vedeam ca pe o păpușă de latex, ce-i drept cu o vârstă înaintată.
Eu îmbrăcat casual, mă simțeam penibil, chiar teribil de prost pe lângă bogăția ei de care făcea atâta paradă.
M-a luat brutal de braț și m-a urcat în RollsRoice-ul ei vișiniu.
În următoarele zile voi transmite sentimentele mele de le Telaviv.