îngerii trăiesc printre noi
stau în gările pline de fum și vorbe goale
se uită peste umerii dezveliți de iubiri
se uită și tac

râd
când noi ne oglindim în băltoace
se bucură când ne tremură pasul
în deșertul de frică

e timpul să le facem cu mâna
când ne privesc atotștiutori de pe marginea de pod...