Zilele fără tine se scurg mult prea încet
Măsor a lor secunde cu inima din piept
Ce bate și se zbate, în freamăt nevăzut,
Tăcută așteptare, copleșitor tumult.

Noptile fără tine se scurg insomniace
Minute nesfârsite se’nfing ca niște ace
În pielea văduvită de mângâierea ta
În sufletul tânjind, ce’așteaptă și te vrea.

Dar știu că uneori, în câte-o dimineață
Vei răsări din nou, un soare plin de viață
Și iar mă vei hrăni, ca’ntr-o fotosinteză
Cu zile luminoase, ce’or trece în viteză…