oamenii se duc cănd se duc spre țări ce primăvara poartă
acolo unde ploaia se așează în potir de floare
sorbind miresme de culoare
acolo unde lumea este bună
și via se coace în butoaie

oamenii se duc cănd se duc spre tara soarelui răsare
iar ploaia de primavară e agheazmă de binecuvântare
femeile stau la gard cu sorțul prins în brâu
cireșii dau în rod
acolo sigur oamenii se duc când se duc

oamenii se duc cănd se duc acolo unde amurgul rubiniu
face legământ cu noaptea
prin grădini cu pomii grei de floare
împraștiind miresme în văzduh

oamenii se duc cănd se duc acolo unde pe dealuri răsună cântul
copiii veseli după cărăbuși aleargă
adulmecând cerul să se prăvale peste lume

oamenii se duc cănd se duc unde nici nu gândiți

în sufletul meu desculț de cuvinte

si

mă îndeamnă să-mi iau
și eu

zborul