agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 542 .



Speranța inexistenței
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [noipevecie ]

2012-07-06  |     | 






Timpul se scurge pe toboganul firii
Zi de zi mă trezesc alunecînd , alunecînd,
De ce să mă pot agăța, aș vrea să mă agăț
Măcar de o rădăcina, măcar de un gînd.

Fiecare clipă ce vine mă scufundă
Îmi retează pașii de a merge,
Știu că doar asta e firesc
Știu că mă voi scufunda într-o zi definitiv.

Încerc să mă agăț de cuvîntul a spera
De fapt e doar o părticică a neantului,
Este o alinare fictivă a prezentului
Încerc să mă agăț de irelevanța acestui cuvînt.

Viața e compusă din lucruri stabilite
M-am săturat să fac ce îmi stabilesc alții,
M-am săturat să mă scufund în planurile altora
Într-o schemă abuzivă făcută pe un colț de hîrtie.

Timpul curge pe acel topogan
Curge într-un malaxor de nimicuri,
Nimicuri ce le trăiesc zi de zi
Sînt parte din malaxorul timpului.

Totul e o trecere , ca un cortegiu cu cai grabiți
Totul nu-i decît o poveste spusă de unul și de altul,
M-am săturat să fiu povestea altora
M-am săturat să fac parte din cortegiu.

Stau și sper, dar a spera e doar o utopie
E doar un cuvînt și ăsta inventat de cineva,
Pînă și noi sîntem inventați
Sîntem jucariile celor ce le place să se joace.

Viața mea e joaca unora
Aerul meu e pus de cineva în joacă, în zbenguială,
Iar eu sufăr și mă doare
Mă doare joaca altora.

De ce e așa, măcar sa îmi spună cineva
Nu sînt cine cred, văd zi de zi asta,
Sînt cine vrea alții sa fiu și mă doare
Cred că și durerea mi-au adus-o ca să nu mă plictisesc.

Mie teamă să mă trezesc dimineața
Mie teamă să mă urc pe topoganul ăsta rece,
Alunec, de-aș ști măcar unde alunec
Îmi vine să rîd, să rîd ca un nebun din ospiciu
Dar nici rîsul nu știu dacă e al meu.

Nimic din lumea asta nu îmi aparține
Știu că sînt doar un trecător,
Știu că fac doar parte din cortegiul grăbit de pașii cailor
Știu că sînt doar un fir de praf spulberat de vintul eternității.

Nici nu știu de cîte ori am să mai mă trezesc
Nici nu știu cît mai am de coborît, pînă unde,
Știu doar că mă bucur ca sînt aici dintr-un singur motiv
Pentru că ești singura fericire din viata mea.

Fără tine nici acel fir de praf nu aș fi
Nici dimineața nu s-ar mai obosii să mă trezească,
Fără tine topoganul timpului al aluneca fără mine
Vreau să fiu aici doar cît tu îmi ești aici.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!