despletită aromă
între cerul gurii
și-o boltă înverzită în talpă
cât să n-o strivești
pași în cerc
niciodată prea departe
de miezul rubiniu
al luminii

pânză deșirată
cu regrete
în așternutul unui neajuns
de ajuns
ață în acul nevăzătorului
de iubiri

picătura prelinsă
pe bărbia flămândă
femeie
cu gust de zeiță
și zâmbet de cireașă
zdrobită

până când un sâmbure
o să spargă în dinți
amar
țipătul