Târziu, atât de târziu...
dar poate prea devreme, să fim noi,
eu și tu...doar noi, o privire,un gest
un pas către noi, să-ți spun:Te iubesc,
mie dor,atât de dor, să-ți șoptesc:Te iubesc.

Amintiri ce lovesc,sunt mereu,dar nu pot
să te uit,sunt nebun,e normal eu trăiesc acel vis nebunesc,
unde noi reclădeam epopei cu un gest,
unde noi eram,...noi, bucuroși la necaz,fericiți în nevoi
unde fuge cuvântul criptat de noi doi, desenați pe nisip
alintați eram noi...cât de mult a trecut...să îți spun:
Te iubesc.