Tu nu-mi ești un cântec de slavă
Și n-mi ești un cântec de dor.
Îmi ești răcoroasa dumbravă
În care dormi-voi când mor.

Tu nu-mi ești răspuns la-ntrebare
Și nu-mi ești monedă de schimb.
Îmi ești doar mormântul în care
Dormi-voi adânc peste timp.

Tu nu-mi ești iubită, nici soață
Și nu-mi ești legată pe veci.
Îmi ești numai cea ce mă-nvață
Să-mi aflu prin viață poteci.

Tu nu-mi ești un gând, o părere
Și nu-mi ești iluzia stinsă.
Îmi ești numai cea care-mi cere
Să-mi țin lumânarea aprinsă.

Nici umbră nu-mi ești și nici soare,
Iar starea aceasta o știi.
Îmi ești numai cea pentru care
Mai vreau să rămân printre vii!