spune-mi de ce îmi este frică de scări
rolul blănii mătăsoase a ajuns o poveste
tu spui că te-aș putea întâlni pe o plajă
că m-ai recunoaște
tu nu vezi?
în urmă îți rămâne mirosul unui val
poate cel la care privești acum
în mâini am o scrisoare
iar pe obrazul drept e lacrima despre care ți-am povestit anul trecut
într-un timp când voiai să mi-o ștergi
nu ai putut
prinseseră gheață în jur
și uite cum
din tăceri în tăceri
am ajuns în dreptul tău
zâmbind cu ochii spre ocean
dăruind din pașii mei existența ta
oricum nu am unde să mă duc
și niciun alt motiv să nu rămân
pe marginea apei îmi scald genunchii de rugăciune