ți-ai sculptat în pumnul drept o stradă
cu marginile ascuțite de uimiri
zâmbetul împletit de plictiseală ca o imagine seacă
și gustul plin aplecat în negrul podelei
care adulmeca liniștea uitată în câteva secunde
pentru că în ceruri
există un al doilea orizont
supus celui dintâi
în care mor zeii de bătrânețe
și se nasc alții mai bătrâni decât lumina

dar lucrul cel mai de preț
îl porți la începutul unghiilor
ca un răspuns la urletul sângelui supus
în palmele aceluia care ți-a ucis pântecul
cu o noapte în urmă
când ai descoperit inima pământului zbătându-se

ca un lac scufundat în cercuri

însă în brațele tale nu au crescut niciodată prunci
pentru că ți-ai încăpățânat viața în mărul lui adam
la fiecare trei zile
cu trei minuni retezate la începutul degetului celui
care te iubește duminica prin sms

istoria bărbaților care au iubit femei
pleacă de la cea înzidită deoarece numai ea poartă vina
destinului pe care niciun bărbat nu-l veghează
nicio mamă nu-l frământă
niciun tată nu îl vede

motivul pentru care îți este frig în tâmple dragostea mea
este de la mamele care își despart pruncii
într-o altă mamă care trăiește cu frica
că bătrânețea i se apropie de frunte
ca o poartă în care voi mai bate o singură dată
și cine știe
poate
ai să mă primești înăuntru