Între maluri de seară
luna coboară pe ape
în propria-i oglindire
să-și aline singurătatea.
Buzele nopții
sărută ascuțișul glasului de sirenă
sângele galben
plutește peste liniștea gândului.
Muzele fug
din poeme închipuite
până la țărm, să adape metafora
cu urmele pașilor lăsate de valuri...

Nu mai căuta visele efemere
le-am adunat în cearcăne
sub ochi de stele.
De-acum, poți dormi liniștită...