în casa cu pereți verzi

timpul are rădăcini care umplu

conturul rotund al viselor

pe care calcă strident bătrâna

stăpânind rostul zilei

printre balauri și saci de cartofi

se răstește la chiriașul cu aripi

de greier care îi tulbură apa cu săpun de crini

și-n sufletul căruia ninge cu flori de cireș

pe scările inimii sale

în timp ce el recită ploii din poemele amiezii