Fiecare poartă-n suflet
Caldă pulbere din stele,
Rătăcind arar în umblet,
Neținut după zăbrele.

Doar atunci când lumea-i tristă,
Urlă sufletul de jale,
Neputând opri-n batistă
Nicio lacrimă pe cale.

Orice ins, prin taina firii,
Praful stelelor, când moare,
Îl donează omenirii.

Suntem stele, căzătoare,
Iarăși pulbere zidirii
Altei stele în formare.