îmi mestec toți corbii pășind spre tine
aceeași ușă deschisă ce mă așteaptă să intru
doar pentru vreo 10 minute

în timpul ăsta străbat holul ușor sperând ca
celălalt capăt să fie departe

de fapt tu ești formată doar dintr-un hol

aprind un foc la cealaltă intrare
și aștept să îți cobori liniștea

ți-ai lăsat toți porumbeii singuri prin mine
știu că nu se vor rătăci
întotdeauna găsesc ieșirea și
trecuți de dinți nu se mai întorc

toate cuștile vor fi goale la un moment dat
detest acel moment când închizi ușa și eu rămân pe afară

în scurt timp corbii își dau seama
se întorc în plămânii mei neputând să doarmă