V-a năucit soarele ăsta
Nici clopotele din amurg
nu le mai credeți.
Se scurg precum ploaia... nisipul..
Ridică-te și umblă!
Lozinca aceasta nu mai ține
nici de urît curcilor.
Abisul nu e destul pentru căderea voastră.
Rădăcini infipte
adinc în mizerie
pe care nu le mai sperie
nici timpul.
Dar crescînd se ridică deasupra
Voastră
O pasăre de pradă
Cu cioc de oțel
Și cântă!
Un cântec de leagăn
al morții care se face mare...mare...
Flămîndă.
Bucăți de carne ce sînteți.
Infulecînd.