agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-08-06 | |
Am asezat in vise atata speranta
Si uneori speranta n-am stiut-o pastra... Speranta n-are bariere, stiai ? Speranta e un fir continuu Ce ne poarta prin viata, Insotindu-ne de la nastere Pana la groapa, cateodata. Speranta nu apartine acestei lumi Ea e o candela aprinsa Undeva in inaltul cerului Pe care o hranim cu vise frumoase. Speranta nu tine cont de instinct, De vremelnicie, de durere pana-ntr-un final. Speranta e pista ultimului zbor E catapulta catre-un vazduh azi invizibil; Din speranta purcedem a ne-arunca Zdrobiti, alungati, innegriti de noroaie In bratele lui Dumnezeu. Caci a spera e a continua a-l cauta Iar cautandu-l pe El de fapt vom spera C-aici intre desarte dureri Orfani pe lume nu ne va lasa. Speranta face din durere o cruce Speranta face din bezna lumina Speranta aprinde pe lume frumosul Speranta dincolo de toate ne duce. Deci sper... adica cred ? Poate m-ai cuprins de mana si nici n-am stiut ce ma purtase prin lume. Desi cred ca nu cred, Totusi am crezut: sperand... facand... incercand... indurand... sperand... Ce am aflat in toti acesti cinci ani? Nimic, decat c-am ratacit. Si-am obosit s-o mai pot lua azi pentru mine iar de la-nceput Ca si cum prin toate astea nu as fi trecut. Si nu e neiertare, ci e doar neputinta De a mai fi din nou ca la debut. Ce sper? Pentru om n-as mai vrea sa sper mai nimic. Pentru om...? Omul e-aproape mort Zace pe-un imaginar pled pe-o lavita de lemn Imaginata si ea... Nu trupul. Trupul e viu, sanatos, viguros. Nici mintea. Si mintea cauta, planuieste, viseaza, imagineaza, deformeaza. Ce-o fi murit in om? Speranta omului. Speranta omului pentru om, e altceva decat speranta sufletului... Speranta omului e plan, e proiect E: iata ce vreau, iata ce-astept. Speranta omului s-a stins incet; omului i s-a cerut prea mult fara a i se darui ceva esential spre a-l urni. Omul spune: eu ca om voi inceta a mai trai Mi-a ajuns. Am luptat destul pentru mine aici Si poate ca nu pentru mine venisem sa lupt... Sunt mult prea ranit, eu omul, sa mai pot primi inocent, increzator, generos, nesuspicios. Eu-omul va cunosc, va stiu. Nu ma pacaliti. Nu va acuz. Sper ca nu. De altfel nici nu sunteti departe de eu... Ca sa nu va mai incurc prea mult am sa distrug incetu cu incetu, zilnic, din acest om care m-a tot incurcat cu nadejdea lui pentru aici si acum. Voi m-ati ucis sau eu am ales sa ma sinucid? Sau eu am inteles putin cate putin ca omul nu poate depasi, asa cum sufletul o face, ce a trait, ce n-a avut, ce n-a primit ? Un mort. O alta crima a unei lumi straine Ce-i pasa-acestei lumi de mine? A mai murit un om... Si-apoi era poate vremea sa moara deja spre-a face loc altcuiva sa vina pe lume s-aprinda si el lumina din candela sa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate