Mai lasă-mă în creasta nopții
De-atîta dor să-ți pup grumazul,
Și gîfîitu-mi din dorință
Să-ți mingîie din nou obrazul.

Mă lasă să te am în preajmă
Să te dezbrac sub praf de stele,
Cînd inima nu îmi dă pace
Și-a mea ființă te tot cere.

Nu mă lăsa să privesc luna
Și pe o pernă să-mi vărs lacrimi,
Ramîi aici si ține-mi mîna
Ca să nu cad spre alte patimi.