Antonică-i un erou!
Găsind în iarbă un ou,
Într-o clipă a urcat,
În nucul măreț, rotat.
*
Căută prin frunza deasă,
Cuibul pufos, cuibul-casă,
Să-l pună pe oușor,
Să iasă un puișor.
*
O pasăre cât un toc,
Nu avea stare deloc!
Sus în vârful nevăzut,
Își plângea oul căzut.
*
Antonică, suflet mare,
Îi șopti la cântătoare:
-Uite oul mititel,
Încălzește-l puțintel!
*
A coborât Antonică,
Căci duioasa păsărică,
Se temea, și nu s-a dus,
Până jos nu a ajuns.
*
Ușurel s-a liniștit,
Cu ciocul l-a răsucit,
Cercetând să vadă, zău,
Dacă-i oușorul său!
*
Antonică s-a uitat
Până când s-a așezat
Peste cuib, și protectoare,
Îl dosi sub aripioare.
*
Voi, copii, dacă găsiți
Un ou jos, să nu-l striviți.
Căci pasărea de durere,
Ar muri prin rămurele!