viața asta este un vis pictat
de un copil tremurând
în spaime nesfârșite
ce așteaptă învierea veacurilor

întind mâna și lumina soarelui îmi pare vie
pot citi în ochii acelui copil cuvinte nerostite
ieri eram cel ce păzea pepeni dormind în
colibe de frânghii

pășesc agale la marginea mării sau a satului
copilul mă urmărește flămând și plângând
azi nu mai știu rostul aparențelor și eternului
anotimp de pământ

nefericirea mă urmărește ca o răsuflare în ceafă
întind mâna iar vântul își face drum printre nori

sufletul adormitului robului tău doamne
a dispărut
de cealaltă parte a oglinzii nu se mai vede nimic
doar durere și întristare și suspin
atunci când privesc în oglindă

viața o clipă de care zi de zi mă apropii
întind mâna către chipul copilului și plâng
tăcut
sub pleoapele sale singurătatea acestei lumi
ca pe-un mormânt fără cuvinte s-a așternut


copile nu-mi ascunde ce sunt
o umbră ce va putrezi la picioarele tale