înlocuiesc o obsesie cu alta
fascinată de capacitatea regeneratoare a psihicului
minunată ca un copil de simțăminte ce par de fiecare dată a fi primele
deși au ajuns la o necunoscută respectabilă.
și vârsta mea la fel.
reneg toate obiectele iubirii cândva preamărite
distrug piedestalul doar pentru a ridica altul prezentului
și-mi hrănesc inconștientul
cu dorințe sfărâmate, refulate, mestecate atent de fiecare dată.
simbolismul gesturilor și al vorbirii
reface din nou pașii primei copilării
și din nou starea de omnipotență
absența intrauterină a oricărei iritări, frustrări sau negări.
îmi strâng la piept eșecul.
sunt
salvată.