N-am pregetat să te iubesc,
Gheață albastră și subțire,
Pentru că ții în amorțire
Vulcani de timp și nefiresc.

Nu mă arăt pe cât sunt arsă
De focul unei magme dulci,
Când lângă mine te mai culci
Și vraja trebuie întoarsă.

Știu să aștept și să mă dărui
Unei iluzii reci și calme,
Să țin emoția în palme
Chiar și-nainte să mă nărui.

Sunt prea adâncă-n sentimente
Și prea doresc în cer să fiu
Cea care încă mă mai știu
Oceanul dintre continente.

Florina Ladislau