Sunt un netot de cinci stele!
Meșterul nevestii mele,
E vecinul meu, Mitică,
El o drege, el o strică!
*
Nici nu plec bine de-acasă,
Căci nevastă-mea, focoasă,
Se-nfinge ca o căpușă,
În sonerie, la ușă.
*
Lumea bârfește și spune,
Că Mitică, (Spurcăciune!)
Iese-n ușă ca Adam,
Și că eu habar nu am!
*
Că o pupă și o strânge,
Până Ana-ncepe-a plânge,
De plăcere, sau durere...
Dracu' s-o ia de muiere!
*
Eu când o ating ușor,
Þipă de zici c-o omor!
Iar malacul ăla mare,
E pe post de zdrobitoare!
*
Râd vecinele-și dau coate:
-Tontu' cred că nu mai poate,
Muncește ca un robot,
O fi "terminat", socot!
*
-Sigur, c-astfel Ana lui,
N-ar fi zdreanța nu știu cui!
Un slinos ce nu l-ar vrea,
Nici tuta de soacră-mea!
*
-Și uite la ea, fâșneața,
Furișată dimineața,
Lipită de balustradă,
Urcă, nimeni să n-o vadă.
*
-Crede ea! Ochi curioși,
Stau în vizor: babe, moși...
Să nu piardă o clipită,
Cum e-n fugă, pipăită.
*
Ce să fac, Doamne, acum,
Să mă port ca un nebun,
Să fac crize, show în lume,
Pentru-o soață bunăciune?!
*
Să merg la Mitică-ndat',
Eu, prostu', încornorat,
Să mă rog ca la icoane,
Să-și caute alte dame?
*
Ori să fac rost de-un topor,
Și să-i dau până-l omor,
Și lui, dar și Anei mele,
Căci port coarne de cinci stele?!
..................................
Plin de draci și de frustrare,
A stârnit în târg, rumoare!
O-nșelă și el pe ea,
Cu Mitică, uite-așa!