știam că durerea și lacrima mă uită
printr-o întoarcere lângă tine
ca o mâhnire ce se va ascunde de privirea ta
că eșuarea aceea devine victorie printr-un zâmbet
al tău

că timpul pierdut revine în suflet când te
regăseam astfel
și acum în fața întunericului din pământ
în fața golului dintre stele în fața timpului infinit
în lanțurile căruia mă legănam cândva
în lanțurile căruia mă închid astăzi
El cel care înainte curge șuvoi spre oceanul astral

în fața acestui gol sufletesc pe care în zadar
încerc să îl umplu
cu tristeți bucurii poeme și altele
în fața lui care se întinde în mine ca un balon cel
ce se umflă
unde să găsesc sprijinul mamă unde
nu în privirea ta calmă blândă în zâmbetul tău
cel ce îmi umple golul sufletesc de viață viață?