agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-08-14 | |
În oraș argoul se folosește cu o voluptate aproape poetică
uneori pentru lucruri banale alteori pentru cartiere întregi eu și locuinței mele i-aș zice altfel dar acum nu se cade o repar și trebuie s-o numesc casă deci casa noastră e un apartament la etajul patru în așa-zisa “Groapă cu lei “ cartier liniștit după agonia fabricii de hârtie moartea fabricii de furnale & cazane industriale și căutat după exodul în Ștefan cel Mare sau “Podul cu lanțuri” a șuților și proxeneților cu state de aici de sus de la ultimul etaj vederea e aceeași iar orizontul e mereu neschimbat doar în capătul străduței strajuită de barul Milcov și de restaurantul Romantic (fost “Il Padrino”) a răsărit nu de mult o clădire lungă sus locuințe jos depozit și tot de sus vezi mai mereu tineri îndeosebi fete frumoase în mișcare (ăștia nu au stare zic cei de la geamuri!) din balconul nostru proaspăt “desnudat” de trepidante corniere tânărul termopanist privește cu drag și-mi spune că s-ar muta și el aici că tare-i place și mai spune zâmbind ucenicului cu bormașina în mână spre câte una “că i-ar da o gaură” spre alta după câteva perforări în beton “ce stai fă mami cu ochii beliți la mine pe trotuar te trage aia mică de fusta”! să nu vă închipuiți că strigă nu le vorbește de aproape de parcă ele ar fi fost alături de genele și sprâncenele lui precum pana de corb- și sigur i se spunea și lui cumva din cauza asta înăuntru Feri ca un somn în nămol fierbinte al soarelui de sud e mai tăcut îi este doar urât - e singur la lucru dar nu supărat cum credea patronul doar la pește ar sta el singur zile în șir… mâine e sâmbătă o singură dată a dezlegat gura lui stropită cu amorsă și vin la o pitza mare o pitza mică și un iohmader ce “place mult la Feri” ce viață nea Nelu ce viață mai duceam eu atunci ! acu aș pleca afară la lucru dar nu prea știu pe nimeni aici muncești dar nu se pote trăi ! sau poate este trist fiindcă e neînsurat zicea patronul ce îl năcăjea că tot îl însoară el într-o bună zi! iar nouă ne spunea apăsat: v-am dat cel mai bun meșter nu duce vorba îl poți lăsa singur vă garantez și niciodată nu mănâncă tot ce-i pui în față îmi spunea că “salașul” lui e undeva între păduri de nu zici când vii pe șosea că e un sat de oameni acolo crescuse într- o casă cu mulți frați mai ieri găsise puii de rață mușcați de gât nemișcați fără sânge dihorii fac ravagii acasă mereu iar el freacă pereți în cartierul cu nume de animale sălbatice seara săritor duce gunoiul rămas văd plasa de rafie cu mult mai umflată știu că-și face o bucătărie de vară acasă și sper să invite o fată acolo să o poată uimi în clipele acelea mă simt în pielea unui paznic C.A.P. și câtă îngăduință trebuie să ai uneori cu oamenii blânzi ce muncesc cu brațele ca tu să ai un cap limpede să poți găsi un argoul pentru orașul tău sau pentru viață ta sau pentru una faină atunci când ai un moft mai acătării!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate