cât viu încape într-o clipă
câte ceruri îmbracă forma visului în care ne regăsim
toate timpurile stau înnodate în imaterialul trecerii noastre
și-l zăresc pe EL în oglindă împletind fire de lut și lumină
îl așez în sanctuarul ochiului
în locul acela din care zborul își întinde aripa în privire
și știu că nimeni nu vine și nimeni nu pleacă
stăm toți în țesătura nesfârșită a inimii sale
înlăuntrul căreia rând pe rând
implozăm