există o dimineață numai a ta în care te trezești o singură dată
te deschizi fereastră spre zgomotele lumii și tot ce te pătrunde se transformă in lanțuri
dau năvală cioplitorii de om după chipul și asemănarea lor
cuvântul trece daltă prin perfectul rotund al gândului
așchiile devin zale de timp se așează în vene
tot ce-ai știut pleacă
și uiți
ei te îndeasă într-o matriță te ard în adevărurile lor
ieși într-un târziu plin de zgură cu aripi încătușate și sari din tine
deschizi ochii fereastra se închide
privirea se târăște prin aerul greu
ei ți-l arată pe el croit după chipul și asemănarea lor
un strigăt se prăbușește în tine impur
închizi ochii și începi
să cauți