Marchizi, conți falnici, mândrele ducese
Leiți în haine fistichii de gală
Îmi vin sub frunte,-n nunta cea regală
Și vraja-n noapte parcă iar se țese.

Deasupra e un înger. Cu migală
A prins ținutul cu aripi să-nțese
Că până și un demon înțelese
C-aici e vesela visării fală.

Aceste sorți un ceas închipuite
Se sting, izbindu-se de realitate
Ori într-un colț de minte-s izgonite.

Căci stelele nu sunt eternitate
Când se ascut a limbilor cuțite
În urbea tristă,-a negrului cetate.