Pe un drum de piatră înroșită
Am alunecat în mustul gros
Lângă via unde vezi frumos
Viața care-ți este pregătită.

Lângă meri am suferit de sete,
Merele fiind roșii, să le strângi,
Și în frunze arse să le frângi
Inima cea plină de secrete.

Peste câmpul scurt, îngălbenit,
Pasul m-a împins prin flori puține
Spre grădina cu miresme fine
Când în Paradis am nimerit.

Nu mai vreau să plec fără să fiu
Ridicată-n vânt, prin fructe coapte,
Să mă lumineze când e noapte
Soarele din must, cărămiziu.

Florina Ladislau