agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-02 | |
Explicație
Motto: În această lume slută Un strop de umor ajută! Vizitând acum un an Litoralul egeean O meduză m-a mușcat Și astfel mi-a provocat Un comportament pervers: Orice transformam în vers! Presupun că în alt leat Tot așa l-o fi mușcat Vreo meduză pe Homer... (Vreau iertare să vă cer Exclud orice-asemănare Cu acest autor mare, Dar, sub aspect genetic, Îmi închipui și vă zic Că-n venin era prezent Și un atom de talent). Nu-mi plăcea starea confuză Indusă de acea „muză” Și după mai multe luni, Un medic făcu minuni: Cu un ser m-a vindecat De acel sindrom ciudat... ...Dar, spre disperarea mea, M-a mușcat din nou ceva, Vreun gândac, vreo tarantulă, Vreo gânganie fudulă Ce vânează permanent Creatorii de talent... Prezumtivul cititor Va gândi (ghicesc ușor): „Acest versificator, Se crede poet minor, Și-ndrăznește să se pună Cu maeștrii împreună, Cu Urmuz, cu Minulescu Sau chiar cu Mircea Dinescu, Când el nici n-atinge pragu’ Operei lui I. Pribeagu!” ...Dar maeștri-n poezie Sunt în țară sub o mie, Mai exact opt sute unu, Genii nu-s, să dai cu tunu’! E criză, precum vedeți Și (în lipsă de poeți) Acea crudă tarantulă Suge sânge, nesătulă, Chiar și dintr-un ins normal, Mediocru și banal, Fără slujbă, fără bani, Provenit din Botoșani. Acum boala-i mai parșivă (Se cheamă că-i „recidivă”): Dacă-i musai să salut Un vecin sau cunoscut, Nu spun simplu „Salutare!” Cum rostește fiecare Ci „Hai noroc, vecine bun, Care treci grăbit pe drum, Sănătate îți doresc Și ca să te-nveselesc Îți recit acest catren - Tocmai l-am compus în tren...” Când mă-ntorc târziu acasă Și m-așez flămând la masă, Nu zic „Vai, ce foame am!”, Ci nevestei îi declam: „Nu pot spune nici o vorbă Rea despre această ciorbă Este chiar ce mi-am dorit Și sunt foarte fericit Că ai dres-o cu smântână, Ca acum o săptămână!” Când merg cu metroul, eu Țin în loc coada mereu... Nu zic simplu: „Vreau bilet!”, Ci orgoliul de „poet” Mă împinge să recit Poezii fără sfârșit Despre trenuri și vagoane, Roți, boghiuri și tampoane. (Odată s-a întâmplat Că de-atâta recitat Cinci metrouri am ratat!) Tot ce scriu e provocat De această gravă boală, Cronică și specială… Deci, te rog, drag cititor: Fii mai înțelegător!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate