E toamnă, amintiri migrează
Spre zări mai pline de lumină
Lăsând în pomii ce-oftează
Doar frunze pline de rugină.

Și păsări mici și păsări mari
În cârduri ce nu se termină
Se scurg, treptat spre alte zări
Cătând căldură și lumină.

Cu colți nervoși și plini de bale
Își mușcă, părăsita mare,
Falezele, ce-o privesc goale
Fără de zgomot sau mișcare

Vînturi se nasc de nicăieri
Dansând cu frunzele pe stradă
Și contemplezi, fără să vrei
Dezordonata lor paradă.

E toamnă-n jur,e toamnă în suflet
Mă plimb sub pomii tot mai goi
Cu crengile, ca un schelet
Ce lasă umbre tot mai moi.

Porții de soare tot mai mici
Ne luminează într-o doară
Și ne simțim tot mai pitici
Cu cât ne-ndepărtăm de vară.