agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-09 | |
ne priveam întrebător
frigiderul ăla nu avea priză, cuburile de gheață erau topite jumătate în noi, patul cu picioarele amorțite își avea un ultim blestem ( și-ar fi dorit să ne fie rug iar noi acuzați de vrăjitorie ) zilele treceau din două în două bătăile de inimă erau cât pentru patru persoane o parte din noi a rămas acolo, povestea locului este că noaptea încă își lasă un nasture deschis parcă și-ar dori să ne întâmplăm nu, nu este acea cameră modestă din Paris ( draperiile păreau porți spre insomnii repetate ) nici dimineața în care am fost atât de apropiați încât devenisem unul ( în urma noastră fum și pompieri derutați ) nu sunt cele trei mese ale cafenelei retrase din colțul străzii ( un scriitor fără succes ne privea din coperți ca pe o mină de aur ) nici magazinul de lux unde ne aveam un sărut pe sub ochii vânzătoarei ( cabina de probă părea prea strâmtă ) nu este “Champs des Élysées”, e “Champagne Élysées” seara asta nu-i mai specială decât cele precedente pantoful cu tocul rupt pe marginea patului pare să îți amâne plecarea paharul gol vibrează pentru încă un rând inimi însetate și un râu secat de dorința care migrează în noi din toate neajunsurile în seara asta este eclipsă de lună (cu trupuri pline de iubire, ne-am consuma la infinit și tot ar mai rămâne ceva pentru acest poem) noi, vârcolaci neobosiți undeva în mijloc de pat ca o pictură rupestră nemuritori să nu îmi povestești lucruri complicate ora de istorie era ultima vineri, nu ajungeam de la ora de matematică chiuleam, nu știu ce e aia o metaforă iar epitetele le țin în căptușeala sacoului, direct pe inimă ( umblu prin ele înaintea întâlnirilor cu tine ) știi bine că nu funcționez dupa legile universului, nici după ale tale oricum aș face, două cercuri, o bătaie de inimă, o teoremă, un vers alb, o istorie imposibilă întotdeauna rezulți tu ai un castel în mine aleg să nu-l vizitez prea des în acel univers plutim întotdeauna spre însingurare, iar în afară oameni, buzunare pline și suflete goale s-a făcut dimineață tot ce mi-a ramas din noi e o monedă cu tine pe ambele părți o răsucesc, o răsucesc și linia ta se unește cu linia pământului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate