Urme de aer, urme risipite
Mi-au dat iertarea care se cuvine
Celei ce sunt ca sângele în vine,
Chiar dac-o iau puțin pe ocolite.

Cunosc și calea proaspăt străbătută,
De vânt aleasă să plutesc o vreme,
Fulg argintiu al veșnicei probleme,
Atât cât faci sub lacrimă o cută.

Am ars din mine lemnul putrezirii,
Să las doar seva să mai izvorască
Din creanga luminoasă și cerească
Pe care cresc petalele și mirii.

Florina Ladislau