în dreapta
un cârd de oameni îmblânzeau arbori
cu mâinile curate
alții cultivau culori în vârful pământului
și te priveau cum îți atârnă străzile întregi
din colțul buzelor
cum îți cari în buzunare trupurile
iubiților de o noapte
morți de tristețe la o intersecție de cuvântași
în care noaptea latră
ca o isterică

dacă aș face o groapă
într-un câmp cu ochii deschiși
lumina s-ar transforma într-o femeie frumoasă
în călcâiele mele
lumea ar intra în lume

și toți am avea țipetele drepte