Sclavii ce fac muncă forțată
pe futu-i pomana,
pe creier le apare o pată,
în suflet se adâncește rana.

Muncești și ai doar un șut
în față, în cap, în abdomen.
Totul ți se pare negru, urât,
alergi ca fraierul după ultimul tren.

Sclavii de la galere priveau uimiți
spre biciul gros și nemilos.
La muncă în zadar erau sortiți,
viața lor era aiurea, de prisos.

Dar istoria asta se tot repetă,
muncești ca sclavul, ca un bou.
Nu ai bani de pâine, de rețetă,
la cerebel îți trebuie un garou.