fraților iată că în zilele mele de la apusul verii
la vremea cînd împrăștie teiul
ploaia lui de aur
a venit la mine neștiut și pe ne-simțite
îngerul cel pazitor-exterminator
care m-a întrebat ce este
cu fața mea dusă si
cu umerii mei aduși?

păream mai degrabă du-te-vino
(între noi fie vorba)
la o sumară luare în evidență

“nu te mai tot îngrijora”- mi-a zis -
“în grijania ta îngrijorătoare”
(nu știu dacă mă înjura sau ceva)
“caută acolo pe dedesubt niște liniște”-
mi-a zis el liniștit -“caută dedesubt si
toate celelalte ți se vor oferi pe deasupra”

(arătarea asta chiar începea
să mă îngrijoreze)

“oricît s-ar strădui cineva
să se necăjească azi” -
spunea -
“mîine statuia lui nu va crește
nici măcar un milimetru”

tot ce-i posibil și chiar mai mult
i-am zis
oamenii se întrec pînă și în olimpiade
ale nenorociților
îsi smulg coafura laolaltă cu paranoia din cap
și mor de dau în gropi
mai ales pentru grija altuia

habar nu am i-am zis de ce e musai
sa-și facă unii zilele
cu urîciuni probabile
cînd toată lumea ți le servește aici și acum
gratis sau pe doi lei

“păi vezi?” - mi-a zis el -

“grija e cam perversă dacă o atingi
pretinde că e copilul tău
și mai tîrziu copilul vrea afară
vrea acolo la întuneric unde e plînsetul
și scrîșnetul dintilor”

cert e că bucuria nu dă în gropi – i-am spus -
nu dă în gropi cînd vor grijile

“singura ei grijă” - zicea
“și singura ei lipsă e aia
că e lipsită de griji”

bun păi mi-ai luat o grijă cît toate zilele
păziterminatorule – i-am zis -
las-o să plece e destul de mare deja
să aibă grijă de ea însăși
și să se descurce în grijania ei
de una singură