știu doar că mă plimbam pe nevsky

de la cina cea de taină fugiseră toți

și lăsaseră urme de tălpi pe ziduri



păsările -

un salut cu aripa și apoi un găinaț în creștet

eu-

un salut cu mâna stângă

(cu dreapta dădeam de manivela flașnetei)

și o înjurătură la adresa mamei păsărilor

cea uriașă, locuitoarea cuibului

din tămâie și smirnă

care le năștea

doar strigându-le numele



admirația mea

pentru tânăra cerșetoare

care-și creștea paducheria cu sânge

care șoptea către sine : cap sau pajură

pierzând întotdeauna

pariul cu hazardul



mirosul de coapsă felină - pe-ntreg bulevardul

de coapsă învinețită de stânci

în jocul copilăresc al înecaților



mirosul sânului împietrit în peșteră-

deceneu al orgiilor lumii

împietrit în rugăciune



nu-mi vine să te strig pe nume, femeie

doar las cugetul să-și caște gura

altfel, păduchii ar fugi pe străzi

din capul cerșetoarei,

moneda s-ar întoarce

în palma văduvei miloase,

găinațul s-ar întoarce în pasăre,

aripa nu s-ar mai încorda salutându-mă,

mama tuturor zburătoarelor

n-ar mai auzi în veci de mine,

creștetul mi-ar fi curat,

flașneta răgușită și-ar întrerupe cântecul

și mai ales,

toți s-ar întoarce la cină

pregătind rastingirea.