Doar un punct de sprijin caut
pentru sufletul meu obosit.
Atâtea povești neantizate
doar într-o clipă!
Decât s-ador, ca un prost, o himeră,
dând șuturi șansei de-a fi,
mai bine stau în banca mea,
sprijinit într-un cot,
spunând uitării: "Uite-mă!"