agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-26 | |
Se-aude, hăt, departe, cum cade o secundă,
Tu-ți pui rochia albă și-n păr îți prinzi o fundă. Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar, femeie, Mai cade o secundă arzînd ca o scînteie Și crapă ca un munte lovit de o insectă În universul tandru care miroase-a mentă, Sau poate tu împrăștii acest parfum divin Și, pînă îți faci părul, eu mai îmi torn un vin Și-n vremea asta noaptea se crapă ca o pară, Iar mintea mă-ncolțește, cu gînduri, ca o fiară. Mai gust din vin, din viață, din visuri cristaline, Tu bîzîi ca albina strivită de stamine Și ești tot mai frumoasă și tot mai vaporoasă. Hai să plecăm, femeie, sau hai să stăm acasă Ca tu încă un secol să mai probezi veșminte Eu mai beau vin, femeie, că ești tare cuminte. & Cîtă iubire este în sufletul tău tandru Care mă luminează precum un policandru De văd cu mult mai bine ce coapse și ce sîni Bune la gust și pure ca apa din fîntîni Þi-a dăruit natura să fii precum o zee Și d-aia-ți închin ode și cîntece, femeie ! Și chiar și prin muzee ai devenit un vis Cînd mă gîndesc anume la ce-a pictat Matisse El a pus la răscruce de gînduri idolatre Ideea ce îi face pe unii doar să latre Altora cu finețuri și gust la pipăit Le-a zgîndărit onoarea care i-a opărit Dar Universul ăsta se coce-ntr-o banană Cîntată de rapsozii aleși după sprînceană Iar tu de sari pîrleazul voiasă și ferice Ferește-te de gîndul nărăvitor ce-și plînge Adesea cu obidă și uneori cu frică Splendoarea-mpodobită cu visuri ce-o furnică Dar sari ! acesta este obstacolul din noapte Cînd gem cu voluptate în pomi fructele coapte Că începutul lumii nu s-a desăvîrșit Și mai avem o clipă să fim într-un sfîrșit & Of, Diana Poți sặ pleci, sặ te risipești prin iarba cerului Da’ sặ nu mặ pặrặsești încặ Iedera se cațarặ peste umbrele nopții Capra neagrặ stặ crucificatặ pe-o stîncặ Poți sặ mặ pặrặsești într-o dupặ-amiazặ Sặ iți iei o vacanțặ de o mie de ani Dar sặ nu adormi în palmele mele Ca un foșnet prin frunze sặ rặmîi treazặ Poți sặ mặ lasi la o încrucișare de drumuri Eu tot o voi apuca pe cea mai bunặ cặrare Trupul tặu risipește nori de parfumuri Cu un fluviu de iubire m-ai înnecat și mặ doare PE DEASUPRA marți, 11 septembrie 2012 Pe deasupra ființei mele de țărînă Trec păsări sublime ca niște driade Trupuri învăluite în atîtea mistere Cîte mintea mea nici nu poate să rabde Pe sub ființa mea se strecoară Roadele pămîntului sfîșiat de ploi Nu pot fi cuprinse în cuvinte Sentimentele spălate-n noroi Pe lîngă ființa mea trec epocile docile Aservite ideii de eternitate Auzi cum latră cîinii la lună Sastisiți de atîta voluptate Și pe de dincolo de ființa mea Se spulberă imperiile toate Nu mai ramîne din ele decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țărînă Semn că ploaia ne biciuește turbată Însemn că nu mai avea ce să rămînă Și deodată trenul ne retează amintirile Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele În care nu mai avem decît un timp de moarte Între cele două emisfere
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate