am văzut un om trebăluind prin inima lui
trecea dintr-o încăpere în alta lua fiecare zi o împacheta
ștergea de praf rafturile rămase goale și zâmbea
l-am văzut pe omul acela curățându-și fiecare firidă a inimii
adunând într-un cufăr mare și vechi toate hohotele de râs
și fiecare mișcare îi era urma de soare
în care atâtea păsări s-au cuibărit
apoi din privire i-au ieșit alte inimi
atunci și-a scuturat gândurile le-a făcut aripi le-a zburat
din inima primenită acordul unei tăceri s-a strecurat afară
și în ultima fibrilație a luminii am văzut un om
cum din inima lui pleca...