liniști în lumini de ceară aprinsă
în mănăstirea sufletului
păzesc porțile iadului să nu se descheie
asemenea șiretului de la pantof
în care mai apoi te împiedici
Șiretul ți-ar năvăli în ființă
dîndu-ți foc
năvălind în viscerele tale aprinse
cu gînduri de nebinefacere
și multă zbatere de gînd ar fi
și liniște n-ai afla nicăieri

ieri, cînd tăcerea ți se arătase la față
și tăcere era în toate viscerele tale -
o simplă amintire într-o ramă de plumb