M-am trezit de mare luminată,
Pe o dungă albă lunecând
Dincolo de mine și de gând –
Parcă nu fusesem niciodată.

Mă nășteam din mine ca și nouă,
Lujer firav, val trandafiriu,
Să-nfloresc în inimă, când scriu,
Aripile fiindu-mi amândouă.

Doar nisipul pistruiat cedase
Sărutându-mi tălpile tăcut,
Pentru că voiam, de la-nceput,
Să plutesc cu el în nebuloase.

Florina Ladislau