ÃŽn 350BC


În 350BC s-a întâmplat ceva,
Frunzele au căzut din copaci
Și munții au cântat.
Eram atunci un biet om,
Mă închinam la zei
Afară, sub un pom.

În spațiul ce s-a creat
De atunci,
Au încăput alți oameni,
Au căzut și stânci.
Numai timpul a trecut
Și n-am înțeles
De ce trăiesc acum,
De ce am trăit atunci.