ciocul păsării se înfige în trupul de sticlă
în zbor dezarticulat cu aripi risipite
bolnav pasărea sapă în
cercul înfierbântat al aerului toxic,
se rup cuvintele pământului care frânge
cerul rănit în compasul incandescent
inimi planează și intră în betonul încins
tremură carnea lăsată să curgă
cu izvor tăcut se împlinește destinul
plecării din trup
cei ce devin zi rup groaza în silabe
sunt fiii neajunși ai tăcerii
se nasc în oceanul de ochi
înoată turnați în cenușă
prin versetul topirii întru ființă