Mai are toamna ceva să-mi mai dea
Călătorind prin lenea ei târzie
Mă mai așteaptă oare cineva
În zorii unui prag de bucurie?

Senina dimineață cu ochi dulci
Zâmbește prietenos și pentru mine
Ori numai pentru frunzele din nuci
Ce-au ruginit, dar încă se țin bine?

Îmbătrânite-s toate primprejur
Dar nu și-n pieptul dorurilor mele
Acolo încă dragostea mi-o fur
Din ierburi și din frunze și din stele

Acolo încă-s veri cu soare-nalt
Și cu livezi de vise-nrourate
Și-n râuri de iluzie mă scald
Că încă mai am vreme pentru toate

Că încă mă mai cheamă vre-un surâs
Pe care toamna asta nici nu-l știe
Dar care toate sevele și-a strâns
Să mi le-ntindă tinere doar mie.