pe strada mea
trec femeile singure

se opresc și caută cu ochii ceva
bărbații nu se mai plimbă stau în bodegi
vântul se agită stingher
nu se știe rostul timpului

numai eu
n-am nici o frunză s-o urmăresc
în cuvinte își caută gândurile rădăcini
nu s-au vindecat de secetă
mă dor picioarele de piatră

aleargă de-o viață prin lume
încălțate cu nimicul din trup