Așa m-am amăgit de când mă știu
Că-s bun și că-s frumos și că nu-mi pasă
De nici un prea devreme-ori pre târziu
Că m-a născut o mamă norocoasă

Copil furam înaltul de pe munți
Și-l ascundeam la mine în privire
Sperențe cumpăram pe bani mărunți
Și jocuri și surâs și fericire

Iar când mi-a spus oglinda că-s fecior
Cu pieptul ca un râu în alergare
Vuiam să scald în valuri mari de dor
O zare nesfârșită de fecioare

Nu mă temeam de toamnă nici de-amurg
Zăpezile-mi păreau doar mări de vată
Și viscolul o dragoste pe-un rug
Ce nu-și sfârșește taina niciodată...

Așa mă amăgesc până și-acum
Când mi-au albit nădejdile la tâmple
Că nu mi se sfârșește nici un drum
Că moartea n-are cum să mi se-ntâmple.