În seara asta îmi lipsești
Sunt ca un cer fără de lună
Ascuns sub o noroasă spumă
Prin care sper să te ivești.

Din ziua care moare lent
Seara se naște mult prea gri
Să pot să-ți strig, cât aș dori
Și cît aș vrea să strigi „prezent”!

Sunt serile tot mai puține
Și nopțile sunt tot mai lungi
În care–aș vrea doar să ajungi
Și să rămâi, un pic, cu mine

Așa că îmi repet amar
Tânjind la chipul tău frumos
Că vei veni, miraculos,
Într-un final crepuscular.