modul în care se înserează
toamna aceasta tîrzie
rîgîitul fierbite al aisbergului
bunicii își amintesc anii în care
suflau în palme
erau dezbrăcați și boarea de vînt
nu sufla rimel
ei povestesc nepoților grozăvii
se spunea despre net ca despre o rețea masonică
în care din icoane monștrii vor adăpa dorințe
și nimeni nu se va sătura
nu au net
dar frigul și astăzi îndeamnă
suflă în palme le freacă cum ar fi cîștigat
lozul cel lat
se înserează încet
dor oasele
peste zi
bunicul a citit 1984 și-i zicea 2000
simțea prin șaptezeci că prezicerea
nu-i e sortită
e pentru tine zicea și respira greu
stă în pat de cîteva luni
are un furtun în antebraț
pute oribil
îl salutăm de la ușă cu mîna
buna intră să-i curețe intestinele
buna nu mai are miros
doar poftă de mîngîieri
și povești
ne strecurăm tiptil o lăsăm să vorbească
miras-ar lumea de toamnă
zice
și rîde în hohot minute în șir