A început octombrie și simt
Că-n zvârcolirea asta de rugină
Viața mea, cu tâmplele de-argint,
Mai vrea încă-nvărat să mă mai țină.

Își mai promite dragoste și rost
Pândind surâs și legănări de coapse
Prin lumea de grădini prin care-am fost
Culegător de-nchipuiri frumoase

Deși se-aude iarna nechezând
Ca iapa albă-n dosul casei mele
Mă mai mângâie mâna unui gând
Că mă mai știu culegător de stele

Că încă-n piept și-n sânge nu mi-e frig
Deși s-a răcorit un pic a seară
Dar dacă amăgirile le strig
Mai poate încă-un dor să mă mai doară

Vor mai sosi și veri și primăveri
Să-mi dogorească inima senină
Nu-mi pasă nici de azi și nici de ieri
Cât mâine încă poate să mai vină