Mi-am pregătit demult unelte fine
Să tai în sânge vine de curent,
Când trec penelul pe un testament
Să-l stăpânească cetele divine.

Veniți pe pânză frunze amorțite
Sălbatică să vă strivesc în cale,
Să simt că ard culori imperiale
În toamna asta plină de ispite.

Apăs pe tubul moale, răsucit,
Să explodeze roșul peste verde,
Pentru că viața trece și se pierde
În soarele pândind la asfințit.

Florina Ladislau